Sit. Stay. PLAY.

E 10 şi ai mei mă sună că au ajuns la Cluj, la mine.

Dragii de ei, au venit să mă viziteze că li s-a făcut dor. Eu merg cam rar acasă aşa că sunt nevoiţi să vină ei.

Sună la interfon şi urcă sus. Le deschid uşa şi mama mă ia entuziasmată şi plină de dor în braţe. Tata îi urmează gesturile mai timid.

„Ce faci puiuţ? Ne-a fost dor de tine şi dacă nu ne vizitezi prea des, am venit noi. Pentru că te iubim.” Awww, ce poate fi mai frumos decât confesiunea mamei, plină de emoţie?

“Hai, îmbracă-te şi să mergem la cumpărături. Eu cu tati am decis că astăzi nu ne cumpărăm nimic. Promitem. Tu ce ţi-ai găsit? Sigur ai fost înainte să studiezi terenul, ca să nu avem prea mult de căutat.”

“Pentru binele nostru” rostesc ei deodată, citându-mă.

“Mi-am găsit o geacă de piele biker neagră, ceva cămaşă, nişte papuci cu tot, ceva per…”

“Da nu mai ai 2 geci de piele?” Mă întrerupe mama.

“Nu mama, mai am doar una, da asta e mai groasă şi îmi place.”

“Fie, ştii că nu te pot refuza. O fată avem doar. Nu, tati?”

Tata dă din cap aprobator.

Îmi pun mâncarea făcută cu dragoste în frigider şi pornim spre mall. Colindăm magazinele, tati plăteşte cumpărăturile şi cară plasele (majoritatea ale mamei; da, da… alea care nu trebuiau să existe). Mă simt aşa pozitivă după fiecare sesiune de shopping, retail therapy totally works for me. Mergem grăbiţi să mâncăm ceva de sus.

“Deli, trebuie să ajungem până la 6 că să mai plantăm nişte copaci. Vreau să mâncăm o îngheţată dinaia bună înainte. Eu vreau de ciocolata, tu kinder bueno…mami, tu?”

Părinţii mei se iubesc mai mult pe zi ce trece. Toată ziua îşi mărturisesc iubirea, se plimbă de mână prin curte şi se sărută pe balansoar. Mereu mi-am dorit să găsesc un bărbat ca tata, din toate punctele de vedere. Am fost norocoasă şi l-am găsit. Mulţumesc că exişti, iubitule! Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Plecăm din mall, tati mă duce acasă şi mă ajuta cu plasele pline de bunătăţi de la Auchan. Urc sus, scot din plase şi mă gandesc să mă odihnesc puţin.

<<Sis is calling >> mă anunţă telefonul.

“Ce faci, scumpă? Nu vii la mine?”

De atât am avut nevoie. Am decis să ieşim puţin în Joben. Asta avea să se întâmple după ce mă trezeam.

To be continued…

 

2

IMAG4330-horz

IMAG4341

IMAG4346-horz

IMAG4347-vert

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s